Credinte stravechi – animismul

Credinte stravechi – animismul

Animismul este o credinta care sustine ca atunci cand ne referim la notiunea de suflet sau spirit, este vorba de o caracteristica nu doar umana, ci se extinde catre animale si chiar obiecte. Fie ele pietre, plante, manifestari ale naturii, toate ar trebui percepute ca fiind insufletite. Animismul a aparut ca un rezultat al gandirii omului primitiv care a incercat sa dea un sens lumii, in sens religios, prin personificarea obiectelor si a fenomenelor naturale.

In zilele noastre, animismul este considerat ca avand un rol fundamental si in marile religii ale lumii: hinduism sau budism. De altfel, astazi, sincretismul religios dintre budism si sintoism face ca Japonia sa fie tara cu cei mai multi animisti din lume, marea majoritate a japonezilor avand credinte animiste. Cei mai mulți practicanți ai animismului consideră că există un Dumnezeu creator care a nascut universul în trecutul indepartat. El este undeva departe și nu are nimic de-a face cu oamenii. Există întotdeauna o  legendă sau promisiune că oamenii vor reveni în vreun fel sau altul, înapoi la Dumnezeu. Cei care au aceste credinte animiste se inchina la spirite.

Există trei feluri de spirite în animism:

  • spiritele ancestrale: spiritele strabunilor, despre care se crede ca sunt prezenti si ajuta binele familiei
  • spiritele naturii: sunt spirite asociate cu fenomenele naturii (tunete, fulgere, furtuni) și cu obiectele neînsuflețite (cum ar fi pietre, copaci).
  • spiritele animalelor: orice animal are un spirit.

Aproape orice poate aduce mânia vreunui spirit asupra unei persoane, iar oamenii trebuie sa stie cum sa imblanzeasca aceste spirite pentru a nu se mânia, dar uneori mai sunt chemate și pentru a aduce belsugul sau blestemul asupra cuiva. Oamenii caută protecție prin brățări speciale sau alte podoabe, numite fetișuri, primite de la un vraci.

In animism, păcatul și culpa sunt vazute ca aspecte sociale și ceremoniale și sunt asociate cu răspunderile pe care le au oamenii în familie si in societate. Omul este privit ca o parte a ciclului vieții și este o verigă a creatiei, nu varful principal al creației așa cum învață creștinismul. Acest ciclu al vieții se întinde până la zeii ancestrali, care au luat forma diverselor animale. Exista in credinta animista deseori un animal-totem sau un obiect special al familiei care este sacru pentru acel zeu.

Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l în rețelele sociale

Lasă un răspuns